Perfect straini sau Perfetti sconosciuti (titlul original) este un film foarte aproape de realitatea noastra de zi cu zi. Nu urmaresc des filme italiene insa pot spune ca acesta m-a provocat sa o fac.

Povestea este rupta parca din viata noastra actuala, ca un joc cu cartile pe masa. De fapt, cu telefoanele pe masa, lucru pe care il facem si noi aproape zilnic nu? De la asta porneste filmul – o intalnire intre prieteni, la o cina, cu telefoanele pe masa. Distractia incepe cand unul dintre ei propune ca toate mesajele care vin sa fie citite iar apelurile sa fie puse pe handsfree. Interesant joc, la inceput. Treptat devine periculos, cuplurile de la masa fiind cele mai afectate. Chiar si o simpla notificare de pe Facebook ridica suspiciuni.

Dincolo de subiectul povocator al filmului Perfct straini cam despre asta este si viata reala. Ne place sa aratam celor din jurul nostru doar partea care ne convine, afisam o imagine cat se poate de perfecta, din dorinta de a ne ascunde vulnerabilitatile. De fapt, nici nu constientizam ca dorim sa ascundem ceva ci doar ca alegem sa dezvaluim sau nu o anumita informatie care ne-ar avantaja sau nu intr-un anumit context.   Si care este temerea cea mai mare? Ca vom fi judecati de cei apropiati. Ca vom primi o eticheta care nu coincide cu cea pe care ne-o dorim. Ca nu corespundem imaginii pe care o construim.

Tu cat de bine il cunosti pe cel de langa tine?

Noroc ca stim sa actionam defensiv in orice situatie si afirmam sus si tare ca “Eu nu am nimic de ascuns”. Sa fie chiar asa?  Concluzia filmului Perfect straini este simpla: credem ca stim persoanele de langa noi. In fond, insa, nu stim nimic. Este o pseudocunoastere. De fapt, ne agatam de niste automatisme psihologice si etichete si nici macar nu incercam sa ajungem in profunzimea persoanelor dragi.

Asadar, vine weekend-ul, mai stie cineva un film bun de urmarit?

A.