A  trecut ceva de cand nu am mai apucat sa scriu pe blog. Astazi mi-am facut putin timp sa scriu despre mini vacanta cu iz medieval pe care am avut-o vara aceasta in Tinutul Castelelor – Covasna.

In august, mi-am dorit tare mult o escapada din Bucuresti, undeva sa ne deconectam cateva zile. Auzisem ceva de Tinutul Castelelor – Covasna si ne-am pornit la drum. Am reusit sa schitam un mic traseu pe care nu l-am respectat din cauza drumurilor (in mare parte).

Am plecat din Bucuresti cu destinatia Talisoara (Covasna). Pana acolo, am mai avut doua opriri. Una, in apropiere de Brasov, unde am vizitat Cetatea Prejmer, cea mai bine pastrata fortificatie din Europa.  De altfel, este si singurul obiectiv din Romania cotat cu 3 stele in Ghidul Verde Michelin, datorita turnului sau. Cetatea apartine astazi Fundatiei Sasilor Transilvaneni iar frumusetea ei nu a palit de-a lungul anilor. Plimbandu-ne pe aleile de piatra, ne gandeam ca am putea innopta intr-una din locuintele de acolo. Am vizitat si Biserica Fortificata care se afla in mijlocul cetatii si am pornit mai departe catre o alta cetate din zona, Harman.

Asemanatoare cetatii din Prejmer, cetatea Harman dateaza din 1240 si se spune despre ea ca nu a fost niciodata cucerita. Ne-au primit aceleasi ziduri inalte de piatra si o biserica fortificata chiar mai frumoasa decat in Prejmer. Ne-a atras atentia orga impresionanta din biserica precum si altarul imens. Ce-i drept, nici nu ne asteptam ca localitatile acestea atat de pitoresti sa ascunda asemenea bijuterii!

Si, insuflentindu-ne de frumusetea cetatilor, am intrat in Judetul Covasna. Primul conac care ne-a iesit in cale, a fost cel de la Miclosoara – Castelul Kalnoky. Din pacate, era inchis in momentul in care noi am ajuns acolo. (martea si joia este inchis). Cu toate acestea, am admirat domeniul imens si splendoarea stilului arhitectural. Este impresionant si atat de burgez! Acum famila Kalnokly, a reusit sa ii ofere stralucirea de odinioara si a amenajat aici Muzeul Vietii Transilvanene. Vom reveni aici cu siguranta pentru a-l admira si pe interior!

Si am ajuns in  Talisoara, Covasna

Urmatoarea localitate este Talisoara care adaposteste deja renumitul Castel Daniel. Ne-am cazat chiar in Castel si am avut parte de o experienta in stil nobil. Castelul, foarte vechi a fost restaurat cu mare atentie, reusind sa pastreze portiuni din vechile picturi si parti din stalpii mari de lemn. Camera a fost super confortabila, cu o priveliste deosebita in gradina. Salonul pentru servit masa a fost locul preferat din intreg castelul. Atat amenajarea salonului – cu iz de epoca cat si mancarea absolut delicioasa, toate au concurat pentru starea noastra de bine. Ce-i drept, am avut un ospat de-a dreptul regal cu preparate traditionale reinterpretate intr-o nota actuala. A fost delicios!

In zona, am facut o scurta plimbare pe Cheile Varghisului, insa nu ne-am aventurat foarte mult pe jos de teama animalelor din padure. In special  de teama ursilor. Am preferat sa mergem in urmatoarea localitate unde am gasit un alt castel care a apartinut tot familiei Daniel. Nu este deschis toata ziua, insa exista o persoana din sat care vine „la cerere” sa povesteasca toate detaliile. Astfel ca am intrat sa vizitam castelul. De la inceput mi s-a parut de cateva ori mai mare decat cel din Talisoara. O cladire imensa care s-a bucurat de un domeniu de 18 hectare.

Cladirea impunatoare se afla in centrul unei gradini plina cu arbori inalt, misteriosi, parca desprinsi din poveste. Inauntru, dezamagire. Castelul a fost distrus de comunisti in epoca de aur. Spatiul a avut mai multe destinatii de-a lungul vremii: de la C.A.P, la Casa de Cultura sau sediu al primariei. Nu mai exista nimic din mobilier, totul a disparut sau a fost distrus. Acum a fost cumparat de Primaria Orasului Esztergom din Ungaria care intentioneaza sa il renoveze si sa il introduca in circuitul turistic.

Mestesuguri vechi in casa familei Suto din Varghis

In acelasi sat, am vizitat o familie care din 1580 sculpteaza si picteaza mobila de lemn.  Le-am vizitat casa care este un mini muzeu si am stat de vorba cu ei. Toate piesele sunt originale si pictate cu mana libera. Chiar si vopselele pe care le folosesc sunt facute de ei, dupa o reteta secreta. Fiecare piesa de mobilier are un talc ascuns – scaunele vorbitoare ale sotilor sau dulapiorul ascuns din perete. Familia Suto, este foarte renumita in special in Europa. A fost vizitata chiar de printul Charles.

Urmatoarele zile ni le-am petrecut mai mult pe drum. Am parasit Tinutul Castelelor – Covasna si am trecut prin Odorheiul Secuiesc, Praid si Sovata, localitati usor expirate pentru asteptarile noastre. Ne-am indreptat catre Targu Mures, un orasel transilvanean autentic. Am innoptat in Sighisoara noastra draga, un loc care ne umple inimile de fiecare data cand il vizitam!

Fiind august, drumurile patriei au fost extra aglomerate.  A urmat o vizita la Hoghilag, la sarbatoarea Tuberozelor (un eveniment unic in Romania). Apoi, Dumbraveni si Biserica Armeana – o capodopera in stil baroc care zace astazi printre niste casute daramate vopsite ostentativ in nuante de ciclam si rosu. Un monstru de kitch arhitectural care a atins chiar si cladirea primariei.

Cu acest gust amar, am pornit spre casa incet-incet. Si cand spun „incet”, spun „foarte incet”, mai exact „bara la bara” pe DN1. Totusi, a meritat evadarea in Tinutul Castelelor – Covasna.