Prin luna mai am petrecut un weekend fabulos în Covasna, la Zabola Estate. Ieșirea a picat la fix, când deja eram în trimestrul 2 de sarcină și stările de greață deveniseră mai ușor de suportat. Iar noi aveam nevoie de relaxare în doi. Citisem despre acest loc și mi-am dat seama că este unul special. Iar cu burtica la purtător, weekend-ul a fost și mai special.

A fost a doua escapada în ținutul conacelor din Covasna. Despre prima am scris aici.

Drumul din București până în Covasna a fost surprinzător de liber, am plecat într-o sâmbătă dimineața, pe la 9.00. La ora 12 eram în Poiana Brașov unde ne-am oprit să luăm prânzul și să ne plimbăm puțin.  Prima destinație a fost Conacul Gaal, un alt loc administrat de Zabola Estate.  Acest conac mic și cochet de peste 150 de ani se află în Dalnic, în mijlocul unui sătuc transilvănean înconjurat de păduri și dealuri.

Prima oprire: Conacul Gaal, Dalnic

Conacul a fost renovat și adus la standarde contemporane, păstrând însă farmecul epocii vechi. Clădirea principală are 3 saloane impresionante, foarte cochete și primitoare. Am zăbovit o zi întreagă pe acolo, ne-am plimbat cu biciclete prin sat și am lenevit ca mâțele la soare. Ne-am plimbat un pic și pe domeniul conacului care cuprindea câteva hectare de pădure.

Mâncarea este standard – nu au un meniu a la carte ci doar un fel principal pe care îl servesc acolo.  Nu știu dacă există alte restaurante în zonă, nouă ni s-a părut gustoasă mâncarea. Deși nu a fost așa variată, a fost gătită sănătos, exact ca la mama acasă. Recunosc, desertul nu m-a cucerit deloc: găluște cu prune!

A doua zi ne-am continuat drumul spre destinația Zabola. Cei de acolo ne-au sunat chiar de dimineață să se asigure că ajungem cu bine. Am mai făcut o oprire la Mestecănișul de la Reci. De fapt, am încercat sa ajungem la Bălțile Ozun, despre care știam că fac parte dintr-o arie protejată. Google Maps ne-a ocolit un pic și am ajuns pe un câmp, undeva la marginea Mestecănișului. Cu ocazia aceasta am reușit să vedem și o familie de căprioare. Le-am zărit undeva în iarbă, însă nu ne-am apropiat prea tare ca să nu le speriem. După vreo 10 km de drum de pământ am reușit să ieșim într-o comună și să descoperim că putem intra în pădurea de mestecăniș pe niște trasee de bicicletă. Cum nu aveam bicicletele, ne-am plimbat un pic pe jos și am promis că data viitoare ne vom întoarce mai pregătiți. Zona era extrem de frumoasă și merita sa o descoperim în întregime.

Final destination: Zabola Estate

După ce am intrat în mood-ul de “viață la castel” ne-am continuat plimbarea de weekend la Zabola Estate, probabil unul dintre locurile cele mai impresionante în care am fost. De cum s-a deschis poarta, mă simțeam ca într-o poveste. Ne-a întâmpinat un tunel de umbră format din copaci bătrâni și înalți. Parcă am fi pășit pe un tărâm fermecat.

Cam 1 km are aleea de umbră după care începe să se vadă splendoarea conacului, pe deal!  De acolo ne-a preluat cineva care ne-a povestit istoria locului, a clădirilor, ne-a arătat camera și ne-a oferit șampanie.

Pe lângă clădirile destinate turiștilor, domeniul include și locuințele moștenitorilor contelui Mikes. Contesa se ocupă atent de tot ce înseamnă administrarea locului iar implicarea ei se observă în atmosfera de acolo: de la detaliile ambientale până la atitudinea angajaților care îți zâmbesc mereu și se asigură că te bucuri de frumusețile ansamblului.

Tot ce trebuie să faci într-un weekend la Zabola Estate este să te relaxezi în cel mai minunat mod cu putință! Ne-am plimbat întruna pe aleile pietruite, am urcat puțin spre pădure, am stat pe marginea lacului, am dormit și ne-am încărcat bateriile. Mesele au fost pe măsura așteptărilor, cu preparate fine și specialități locale adaptate bucătăriei contemporane, gătite de Chef Marius.  Nu ne-a lipsit muzica bună iar candelabrul cu lumânări ne-a vegheat fiecare masă.

Bebelușul a fost tare cuminte , semn că viața la castel îi priește.  A fost prima ieșire mai departe de casă și se pare că se adaptează stilului nostru de leneveală. Somnul a fost tare dulce, într-un pat extra king size, încât abia îl găseam pe Lucian. Decorul: spectaculos, clasic, de lux, nobil într-un stil autentic cu accente retro, rafinate. De departe, cea mai deosebită camera de “pension” în care am poposit.